CARPATIA – un teatru de pãpusi !
Sunt bine cunoscute de către mulţi dintre noi acele filme de duzină, zise ”de actiune”, prin care forţe occidentale de elită încearcă, şi reuşesc mai tot timpul, prin grandioase happy – end –uri, să facă ordine în vreuna din ţările nedemocratice (sau cu democraţie fragilă).
Vizionam odată un astfel de film în care ţara ”victimă” era numită Carpatia. Cică ţara unde se desfăşura operaţiunea, personajele şi întreaga acţiune constituiau pură ficţiune ! Într-adevăr, reprezenta o ficţiune, dar nu pentru oamenii cu scaun la cap, ci pentru cei naivi, pentru cei care cred în reclame mincinoase precum aceea: ”Dormiþi liniºtiþi, F.N.I. lucreazã pentru Dvs. !”, pentru acei oameni deznădăjduiţi care se nenorocesc prin jocuri piramidale precum CARITAS pentru că vor un alt nivel de viaţă, unul cel puţin decent. Nu-mi amintesc exact scenariul filmului respectiv, şi nici nu doresc acest lucru, îmi provoacă greaţă numai la vederea turmelor de românaşi care se înghesuiau şi se holbau cu interes prostesc, nedefinit, la scenele oribile prin care, de fapt, se regăseau ca victime potenţiale, victime ale ”providenþialului” american care vine ”ca un Arhanghel” să izbăvească, chipurile, omenirea de ”balaurul” din Est. Astfel de subproducţii cinematografice poluează deseori minţile în plină formare cât şi pe cele deja mature, din păcate. Jalnică condiţia celui care îşi hrăneşte spiritul cu astfel de gunoaie comercializate şi difuzate frenetic de către televiziunile aşa-zise libere!
Mai grav este faptul că această posibilă Carpatia seamănă izbitor cu România zilelor noastre, fiind un teatru de ”rãzboi al intereselor” prin care, subtil, se încearcă, şi în mare parte s-a şi reuşit, subjugarea economico-financiară şi neapărat culturală, a ţării noastre. Sârbii nu au putut fi înfrânţi economic şi cultural, drept urmare s-a recurs la forţa armată ”providenþialã” lăsând în urmă dezastru şi scârbă pentru tot ce reprezintă ”visul american”. România a devenit în ultimii ani un veritabil teatru de păpuşi, un spaţiu de manevră al diferitelor agenturi străine, un excelent triaj al mafiilor estice, asiatice şi vestice. Mass-media de la noi, reprezentată prin televiziune, radio, presă, are nevoie ea însăşi, de o curăţenie radicală, măturând din bătătură acele câteva canalii care la zornăitul dolăreilor sau la cine ştie ce comandă (militară sau civilă) sunt în stare să propage numai baliverne intoxicând populaţia atât vizual cât şi auditiv, bietul român nemaiştiind cum să aleagă ”bobul de negarã”.
În hăţişul informaţional în care este deja rătăcită ”pãpusica carpaticã” există totuşi şi un sâmbure de adevăr, nu numai minciună sfruntată, există acea luminitã pe care ”15000 de asa-zisi specialisti” s-au chinuit zadarnic s-o descopere.
În România (Carpatia) se joacă o piesă de teatru periculoasă, în mai multe acte. Primul ei act a început, în mod oficial, în noiembrie 1996. De atunci şi până astăzi s-au consumat zilele noastre aşteptând, cuminţi dealtfel, pentru ca nişte nemernici şi vânduţi unor interese externe obscure, să-şi respecte promisiunile mincinoase, să facă măcar un singur gest cinstit în faţa milioanelor de naivi ce-au votat mult trâmbiţata schimbare. Şi ne-am ales mai de grabă cu schimbarea la faþã, devenind mai galbeni de slăbeală şi neajunsuri zilnice ! Atenţie, stimaţi conaţionali şi nestimaţi actuali conducători, căci: ”Un om căruia îi e foame nu e un om liber.” (A. Stevenson, 1900 - 1965).
Corupţii ţării se lăudau că vor eradica corupţia, se vor bate ca nişte lei pentru ca tentaculele otrăvite ale acesteia să fie retezate. ”Trebuie să te opui corupţiei nu numai atunci când o constaţi, ci chiar şi înainte de a şti ce înseamnă” (William Faulkner, 1897-1962).
Degringolada politică în care a fost aruncată ţara în ultima perioadă nu este chiar întâmplătoare. Febra negocierilor a atins cote culminante, nu se mai ştie de bun simţ politic, nu se mai respectă doctrine politice, nu se mai ascultă nici măcar glasul raţiunii, totul este un haos politic dirijat, sfori invizibile provoacă mişcările aparent rătăcite ale politicienilor noştri de paie.
Concluzia este una dureroasă pentru cetăţenii oneşti ai României, şi anume aceea că nu avem politicieni la conducere, ci doar nişte personaje caragialeşti sau chiar diavoli scăpaţi din iadul descris cândva de Dante Alighieri (Divina Comedie).
Avem deci nevoie de politicieni veritabili care să pună capăt odată pentru totdeauna ruşinosului ”teatru de pãpusi” care se află în ”turneu prelungit” în România (Carpatia…încă). De asemenea avem neapărată nevoie de analişti politici obiectivi, de presă şi televiziune echidistante (nu aservite unor interese meschine), de oameni cinstiţi care să reprezinte interesul naţional pe plan extern, de profesionişti în treburile politice (nu de lichele politice), de partide care să-şi respecte doctrinele politice indiferent de dificultăţile prin care trec la un moment dat pe scena politică a ţării . Măria-Sa Poporul, vrea să preia controlul României!
Pagina de pornire
Pagina de pornire
SA FII UN BUN POLITICIAN
V-ati gãndit cum ar arãta un criteriu obiectiv dupã care sã poatã fi apreciate calitãtile unui bun politician?
Si oare cum ar trebui sã fie?
Sã fie inteligent, sã aibã prezentã de spirit?
Sã fie un bun vorbitor, sã aibã charismã?
Sã fie demn, cu principii, sã iubeascã adevãrul si sã urascã fãtãrnicia si duplicitatea, sã fie un adevãrat profesionist în meseria aleasã, sã fie activ, dinamic, sã aibã, de ce nu, imaginatie si multã, foarte multã culturã generalã ( nu neaparat îndopat de culturã politicã), educatie si bun simt, dar mai ales sã fie incoruptibil. De asemenea, în primul rând sã fie atasat valorilor promovate de partidul sãu. Oare câti tineri nu îndeplinesc aceste conditii?
Este vârsta un criteriu pentru a fi considerat capabil?
Este o presupunere subiectivã aceea cã întelepciunea vine odatã cu vârsta?
Poate aceastã conceptie sã dea nastere unei presupuneri obiective despre tineri?
E rãu cã tinerii se cred mai destepti decât ceilalti, cã se cred meniti sã transforme un partid din interior, cã se cred unici?
Sunt câteva întrebãri pe care vi le propunem spre reflectie. Gânditi-vã, cugetati si apoi scrieti-ne! Vrem sã vã aflãm pãrerea, sã discutãm…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu