Este o vorbã din bãtrâni care zice asa : „Vorbã multã, sãrãcia omului ”, dar s-a mai nãscut una : „ Muncã multã, sãrãcia românului ”. Munceste bietul românas pe rupte si când socoteste agoniseala lunarã constatã stupefiat cã nu are bani sã-si cumpere nici mãcar un toc de pantof mai de doamne-ajutã. Si-atunci ” ãl mai istet din fire ” se-apucã de ” ciupit ” niscaiva ”parai” pe la colturi de drum sau chiar ”cu acte-n regulã” din buzunarul cetãteanului onest. Marfã nene, zise una bucuroasã nevoie mare cã prinse turcul de buzunare scuturându-l de avere … pe sosele. Fiecare român (roman) gândeste de-acum capitaliceste, cã asa-i moda ! continuare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu